Amintiri

Dușmanul omului fără dușmani

Am pornit  de la lingură, cum se zice. Când am ajuns în Odorhei, averea noastră încăpea în două genți mari de voiaj și consta  în haine, câteva obiecte de uz casnic și o icoană primită în dar la nuntă de la un prieten pictor restaurator de biserici. Până ce școala mi-a  dat apartamentul de serviciu,… Continue reading Dușmanul omului fără dușmani

De pe aici

Povești amare cu cafea

Prima dată l-am cunoscut pe Miguel. Îmi era coleg, era șeful Serviciului Tehnic din hotelul în care lucram. Un bărbat frumos, fața în mod special îi era frumoasă, cu trăsături regulate, ochi mari, verzi, cu gene lungi, barbă de trei zile  și  părul cârlionțat șaten spre blond. Înalt, aproape de 1,90, cu ușoară tendință de… Continue reading Povești amare cu cafea

Amintiri

Mamă

Mi-am amintit zilele astea de o femeie care îmi era vecină în copilărie. De fapt, amintirea a fost declanșată de un lanț de discuții pe care le-am purtat atât în mediul virtual, cât și în real cu niște persoane pe tema abandonului copiilor. N-o să intru în detalii și nici nu voi vorbi despre cifrele… Continue reading Mamă

Amintiri

De la țară

Serile de vară veneau cu miros de pământ reavăn, de fân cosit, cu ţârâit de greieri şi orăcăit de broaşte de pe marginea Jijiei care străbătea lunca ce se aşternea verde la picioarele satului. Întâi treceau oamenii de la câmp. Cu sapa în spate, cocoșați, tăcuți. Unii cărau un sac de buruieni pentru iepuri sau… Continue reading De la țară